|
*ai în față o imagine îngrozitoare un accident un dezastru totuși nu poți să îți întorci privirea în altă parte ești pe marginea unei prăpăstii pentru o clipă simți o mână invizibilă care te împinge în față de ce controlul nu e decât o mască |
o petrecere o noapte în care să dispari să fugi de tine însuți să pierzi controlul trei tineri în căutarea identității a iubirii își scriu reciproc rolurile și dintr-o puternică dorință de a-și face pe plac le acceptă
visul fără nicio șansă de a fi nu a părea
a fi
tot timpul în fiecare clipă alert
nevoia constantă de a fi expus de a fi transparent
poate chiar anihilat
fiecare zâmbet o grimasă
fiecare gest o minciună
dar poți să refuzi să te miști
să vorbești
astfel încât nu mai trebuie să joci nici un rol
nici să faci vreun gest greșit
sau așa crezi tu pentru că de fapt realitatea e diabolică
refugiul tău nu e ermetic
viața picură înăuntru din afară și ești forțat să reacționezi
nimeni nu întreabă
dacă e fals sau adevărat
dacă ești autentic sau doar o făcătură
totul nu e decât teatru
trebuie să joci să te decizi să iei tonul să te însuflețești sau să dispari de tot să te simți monstruos la fiecare mișcare la fiecare gest care contaminează lumea asta atât de bine împodobită şi-atunci stau aşa cu mâinile-n sân în faţa evenimentului cu instinctele repliate ca o umbrelă clătinând din cap redus la a fi eu însumi adică nimic |
o să ajungem cu toții la capăt și atunci o să știm ce am căutat în aventura asta de acum nu mai putem da înapoi nu mai avem de ales asta e viața un fir de lumină care sfârșește în întuneric și s-ar putea să nu știm niciodată să nu găsim nimic